Te afli aici: / » agenti-terapeutici » condimentele

Condimentele

  
 
Plantele aromatice
Vorbind insa despre virtutile medicinale ale aromelor diverselor plante, nu trebuie nicidecum sa le neglijam pe cele condimentare.
Daca prin termenul de condimente desemnam, in mod obisnuit, substantele picante de origine minerala, vegetalasi animala sau de sinteza, care adaugate unuo produse alimentare le confera acestora un gust si o aroma mai placute, prin acelea de mirodenii desemnam produsele unor plante exotice, de asemenea  folosite pentru a imprima mancarurilor un gust mai picant sau o aromamai deosebita.

  Medicina imparte grupul mare si eterogen al condimentelor in 5 mari categorii principale :
- condimente saline, reprezentate in speta prin sare
- condimente acide, reprezentate la randul lor in special de otet si de sucul de lamaie (acidul citric)
- condimente aliacee, reprezentate de ceapa, usturoi, praz precum si de alte produse asemanatoare
- condimente picante, reprezentate de  mustar, boia de ardei si piper (produs exotic)
- condimente aromate, in care intra de fapt numai mirodeniile.

   Din mirifica paleta oferita de natura, pe linie de condimente aliacee, ne vom opri, in continuare, doar asupra unui mic exemplu :
   usturoiul planta cunoscuta sub denumirea stiintifica Allium sativum.

 

 

 
Este o planta robusta cu virtuti alimentare, medicale si aromatice in acelasi timp; care practic infrunta toate anotimpurile, inclusiv iarna ! Inca din antichitate usturoiul reprezenta un adevarat panaceu, acesta protejeaza impotriva influentelor nefaste exercitate de diverse  agresiuni externe; Medicina si medicina usturoiului se intrica in realitate foarte mult ; aceasta planta a reprezentat practic in toate timpurile, cel putin pe meleagurile noastre, una dintre cele mai importante leacuri babesti, deci empirice.
Medicina usturoiului este indiscutabil multimilenara, acesta se folosea ca agent terapeutic in vechiul Babilon de pe la anul 4500 i.e.n, fiind principalul remediu  folosit de constructorii piramidelor.
   Usturoiul cuprinde  foarte multi constituenti chimici care fac din el un laborator in miniatura.
Principalii dintre acestia sunt sulful, prezent in diverse combinatii organice, apoi iodul, acidul salicilic, uleiul eteric sulfuros sau alilsulfitul cum i se mai spune, alilpropilul disulfit, atilpropilul trisulfit etc.  Remarcabil este, de asemenea si continutul in vitamine al usturoiului, mai ales al acelora din grupul B, ca si continutul in oligoelemente, respectiv in saruri minerale de tot felul.
Usturoiul, in sfarsit, mai contine si doua puternice antibiotice; cercetatorii chinezi au reusit sa trateze cu ajutorul antibioticelor din  usturoi,16 cazuri de meningita grava, produsa de ciuperca Craptococus neoforman, cazuri rezistente la antibioticele obisnuite. 
   Usturoiul este util si in tratamentul hipertensiunii arteriale (pentru scaderea tensiunii arteriale , se recomanda  a se bea in fiecare dimineata pe stomacul gol, cate un pahar cu apa, in care au fost puse la macerat peste noapte, 2-3 catei de usturoi, faramitati in prealabil), a hiperglicemiei la diabetici, a infectiilor intestinale bacteriene si parazitare.
 Se considera ca usturoiul poate fi un auxiliar pretios in tratamentul si profilaxia ateromatozei.- boala care asterne patul cardiopatiei ischemice, incfarctului de miocard ca si accidentelor vasculare, realitati care plaseaza bolile de inima pe primul loc din scara mortilitatii in tarile civilizate. 
   In acest scop se recomanda o inuzie (adica o solutie obtinuta dintr-una sau  mai multe plante, prin oparirea lor cu apa in clocot) din 5 g usturoi, 5 g ceapa si dintr-un pumn de papadie la 1 litru de apa, elemente care au fost in prealabil tinute la macerat cateva ore. Se va bea din infuzia astfel preparata circa 4 pahare pe zi.
Incidenta cancerului este mai mica in perimetrul acelor colectivitati umane, in care usturoiul ocupa un loc semnificativ in bucataria lor traditionala.
Supa de usturoi s-a dovedit un medicament eficace in tratamentul astmului bronsic, un tonic pentru al sistemului nervos si un reparator al arterelor.
Usturoiul protejeaza impotriva muscaturilor de sarpe (actiune mentionata de Pliniu in scrierile sale).

   In categoria condimentelor intra o larga paleta de plante indigene si exotice ca : cimbrul, mararul, tarhonul, leusteanul, chimenul, coriandrul, anasonul si ienibaharul; apoi caperele, vanilia, dafinul, scortisoara, cuisoarele si inca multe altele.
   Incercand sa ne imaginam  ce ar reprezenta bucataria si mesele noastre in lipsa condimentelor si mirodeniilor, realizam perfect de bine, ce reprezinta aceeasi bucatarie si aceleasi mese impreuna cu ele. Trebuie sa recunoastem deschis ca majoritatea produselor alimentare uzuale ca : fainoasele, lactatele, produsele carnate, grasimile, precumsi salatele sunt , mai mult sau mai putin fade. Unul din scopurile bucatariei si din motivatiile majore ale gastronomiei, este acela de a le face sapide, adica gustoase si apetisante.
Prin toate procedeele de preparare (fierbere, prajire, frigere, rumenire, imbibare in diverse sosuri) a produselor alimentare, acestea devin mai digestibile, nu insa si mai gustoase, insa bucataria are secretele ei si apeleaza in special la condimente, pentru a iesi din  acest impas.

   Un intreg aparat morfofiziologic intra in functie odata cu masa, semnaland senzatiile cele mai variate.
Limba, de exemplu, ne va semnala, gratie papilelor sale gustative, senzatiile cardinale de dulce-acru, sarat-amar, in timp  ce aparatulolfactiv nazal, va interpreta si prelucra aromele.
Ansamblul gurii, la randul sau, va percepe senzatiile termice si tactile (cald, rece, ferm, moale, onctuos, crocant, elastic, granulos, etc) precum si actiunea calmanta sau dimpotriva - iritanta , exercitata de alimente asupra mucoasei bucale.

  
 
Anumite plante se pot folosi dupa preferinta si ca atare dar si sub forma de condimente :       
Tarhonul (Artemisia dracunculus) se plaseaza la limita dintre medicament si condiment. Se folosestefie sub frunze verzi, fie uscate, fie sub aceea de maceratie in ulei. Aceasta planta este folosita la condimentarea preparatelor reci din vanat, pui sau peste; apoi a sosurilor pentru peste, a preparatelor pe baza de oua, ca si a salatelor de cruditati, ciorbelor.

Cimbrul de gradina (Satureja hortensis) impreuna cu alte plante din familia labiatelor ca cimbrul de camp, maghiranul, sovarvul, rozmarinul, busuiocul, menta si salvia sunt apreciate atat pentru virtutile lor condimentare, cat si pentru acelea terapeutice, aceasta din urma constand  din efecte stimulative exercitate asupra digestiei, efecte ce tin de intensificarea secretiilor gastrice si efecte carminative (eliminare a gazelor intestinale si implicit de prevenire a senzatiilor penibile de balonare)
Cimbrul de gradina si-a gasit o larga utilizare pentru aromatizarea preparatelor de ciuperci, a preparatelor pe baza de fasole si  mazare, ca si a acelora pe baza de castraveti.

Cimbrul de camp (Thymus vulgaris) este folosit la randul sau pentru condimentarea preparatelor de gratar si in special a fripturilor si mititeilor, a rasolului, a tocanelor si a tocaturilor pentru sarmale.

Maghiranul (Maiorana hortensis) s-a dovedit un excelent condiment pentru sosurile preparatelor pe baza de pasare si vanat, pentru ciorbe pe baza de rosii sau de carne de porc, pateuri si pentru salata orientala.

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) se bucura de evidente aprecieri in bucataria traditionala, fiind folosit in condimentarea marinatelor  ca si a fripturilor de pasare sau mai ales de miel.

Sovarvul (Origanum vulgare) planta aromatica provenind din flora noastra spontana, si-a gasit o constanta utilizare pentru aromatizarea diverselor salate ca si a diverselor pateuri

Salvia (Salvia officinalis) este apreciata pentru gustul bun pe care il imprima ruladelor de carne, a preparatelor pe baza de vanat sau de gasca, a marinatelor ca si a preparatelor pe baza de fasole si mazare.

Menta (Mentha piperita) este folosita in diverse preparate din carne, a acelora pe baza de cartofi noi si a omletelor.
Are efecte remontante si foarte utile in tratamentul socului emotional. Actioneaza ca dezinfectant, racoritor, relaxant muscular, stimulant, atispastic. Este anestezianta, antiinflamatorie, are o actiune deosebita asupra vezicii biliare si ficatului, stimulandu-le. Constituie un remediu pentru afectiuni digestive, gastrointestinale, ale aparatului excretor, diaree, crampe, colici, catar stomacal si intestinal, ficat marit, litiaza biliara, afectiuni renale, menstre dureroase.

Busuiocul (Ocimum basilicum) si-a gasit la randul sau o larga utilizare in bucataria noastra traditionala, mai ales in condimentarea diverselor sosuri si salate, a marinatelor, ca si a preparatelor pe baza de peste. Busuiocul este adesea combinat cu rosii, masline, capere si usturoi.
Dat fiind ca aroma sa este distrusa prin gatit, frunzele de busuioc tocate sunt presarate peste mancarea calda, inainte sa se serveasca.

Anasonul, chimenul si feniculul reprezinta plante aromatice condimentare din familia umbeloferelor, iar fructul lor este folosit pentru condimentarea  preparatelor de patiserie, a verzei murate, ca si a diverselor supe (mai folosit in acest scop fiind chimenul).
Anasonul ( Pimpinella anisum) stimuleaza digestia, secretia salivara si functiile pancreatice si intestinale.
Foarte bun efect antispasmodic intestinal, carminativ, stomahic si digestiv, antihelminitic, antiseptic, calmant in colici intestinale, expectorant, galactogog (mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza), afrodisiac, aromatizant si usor diuretic. Preparatele din anason sint recomandate in afectiuni ale aparatului digestiv (colici intestinale si stomacale, fermentatii intestinale, balonari abdominale dupa mese, indigestii, tulburari dispeptice, hepatite, constipatie, viermi intestinali, anorexie si insuficienta pancreatica), afectiuni respiratorii (cresterea secretiilor si expectorant in bronsite, tuse, laringite, traheite, faringite, astm, pneumonie, raguseala, dureri in git), stimulent al sistemului nervos (actioneaza in tulburari vegetative, insomnie, astenie nervoasa, migrene, palpitati, epilepsie, ameteli, oboseala, slabiciune, stari de lesin, dureri de cap), stimulent al activitati inimii cu rol in circulatia sanguina, curatirea singelui, hipertensiune si palpitatii, stimulent al lactatiei la femei, calmeaza durerile menstruale, dezinfectant al cailor urinare, intervine in dismenoree si potoleste setea in hidropizie.
 
Fenicul (Foeniculum vulgare) este utilizat si in retetele din Iran, Arabia si zona Levantului, Europa centrala unde este un ingredient la prepararea muraturilor, a painii aromate, a otetului aromat si a produselor de patiserie; este folosit la mancarurile cu carne, peste si fructe de mare si salate de cruditati.
Polenul de fenicul are o aroma mai iute si este folosit mai ales in bucataria italiana. Fiind mai putin robust decat semintele, polenul trebuie adaugat in mancaruri la sfirsit, chiar inainte de a fi servite.
Semintele de fenicul au o aroma dulce, cu efect de stimulare a digestiei si a metabolismului bland, este  planta condimentara cel mai bine tolerata de organism. Poate fi administrata si bolnavilor de gastrita, cu colonul iritabil sau care sufera de cancer localizat pe tubul digestiv.

Coriandrul (Cariandrum sativum) este foarte apreciat si in consecinta este utilizat in bucatarie la condimentarea  unor mancaruri : sosuri, supe, turta dulce, branzeturi; in preparatele de carne :mezeluri, conserve, vanat; la aromatizarea bauturilor alcolice cu fructe zdrobite puse la macerat : lichioruri, coniacuri, bere si a otetului de vin care este folosit la fezandarea carnii proaspete pentru a se pastra mai mult timp.   

Ienuparul (Juniperus communis) este un arbust cu frunzele in forma de ace si fructe globulare de culoare albastru inchis.. Este folosit ca si condiment dar cel mai des este utilizat sub forma de cura - cu boade de ienupar (Kneipp) Are efect benefic pentru digestie, in cazuri de gaze, indigestie, colici, crampe, cistita, raceala, gripa, tuse, reumatism, artrita, guta, insomnie

Chimenul (Carum carvi) este folosit cu succes in prepararea mancarii,  in salate de cruditati,  in diferite sosuri. De asemenea, poate inlocui sarea in mod placut si poate aromatiza o farfurie de legume fierte.
Chimenul pisat si trecut prin sita da gust deosebit de placut cand este adaugat in supe ( de exemplu: supa de chimen cu crutoane).

Actualizat: azi